BOMB!ons:)

El: Imi pictezi peretele din bucatarie?
Ea : Sigur ca da, cum ai vrea?
El : Cu alb si negru, un model, asa…
Ea: Tribal? Abstract?
El: Da, ceva de genul…

… dupa cateva luni:
El : No, imi pictezi bucataria? Vreau ceva foarte colorat, acadele, muffin-uri, inghetate, tot felul de dulciuri
Ea : Pai cum, foarte colorat, nu il voiai alb negru?
El : M-am razgandit :)
… dupa cateva luni… s-a faurit Nicky’s BOMB’ons :)

HiHiHeHeHAHA :)

Distributia: El- Nichita Mihnea – Nicky, proprietar tanar :)
Ea – Adela Lazar – Hadella, tanara speranta :)
3,14 S : Piesa nu este THE END ci THE BEGINNING :)

Da?Na!’s Soul Kitchen :)

-„Imi place tabloul ala cu saxofonul, de pe site-ul tau! Vreau sa-l cumpar!”
-„Nu-l mai am, dar iti fac altul daca vrei!”

Si mi-a facut. Unul numai al meu, exact asa cum l-as fi facut eu. Daca aveam vreun gram de talent… :)
Asa a inceput aventura colorata, cu Hadella. Am vrut apoi sa-mi schimb mobila din bucatarie. Adela mi-a sugerat sa o pictam. Chiar asa, mi-am zis, de ce sa n-o pictam? Zis si facut…si a venit la Bucuresti!
Mi-a pus multe intrebari si orice-as fi spus ar fi fost raspunsul corect. Pentru ca vroia sa-mi picteze ceea ce ma reprezinta, sa-mi faca o „lucrare” pe sufletul meu. Recunosc ca mi-a fost putin teama, nu-mi imaginam cum trebuie sa fie si ce-ar trebui sa vreau. Dar am inceput sa-i spun, timid, lucrurile care conteaza pentru mine, pasiunile, simbolurile…
Ideile ne-au venit impreuna, pe parcurs. Le-am vazut transformandu-se sub ochii mei, din idei, in vise. Colorate. Vesele. Vii. Eu.
Asa s-a nascut „Soul KITCHEN, si daca nu e suficient, va astept la Bucuresti sa vedeti cu ochii…sufletului. Si promit sa va duc si la restaurantul indian! :)

… Zise ea, Dana Harsan, prietena mea veche, ne stim demult, de la Cercetasi. O fata minunata, tonica, spirituala, cu un suflet bun cum putini oameni au, cu niste ochi minunati albastrii, cu prieteni frumosi si un univers intreg care o inconjoara si o creeaza si alaturi de care se redescopera zilnic :) Da?Na! este un univers tumultuos, plin de intrebari dar si de foarte multe raspunsuri potrivite. Dana mi-a oferit posibilitatea sa ma desfasor artistic si sa recreez un spatiu confortabil si colorat pentru ea. Sper ca am reusit!

Multumesc Dana :)

Casa din vis

Dragi copii, daca Budapesti-ul din casuta noastra a fost o adevarata bucurie atat pentru noi cat si pentru voi ne-am hotarat sa transformam tot caminul tont intr-un spatiu magic ;) Zis si facut, am muncit din greu, de dimineata pana dimineata, am mancat culori pe paine si am baut apa minerala cu gust de roz dar a meritat fiecare moment, casuta arata ca desprinsa din povesti iar cand ajungi acasa dupa o zi agitata culorile te intampina cu toata dragostea si te imbie sa le cuprinzi cu privirea si sa respiri usurat pentru ca…ai ajuns ACASA :) Asadar, va prezentam in cele ce urmeaza Casuta din vis transpusa in realitate, totul este facut handmade dha mana de noi, sper sa va bucure si sa va incante, va asteptam la noi cu mare drag :)

Continuarea AICI!

Iar, ba?

Iar ? Da, iar :)

Ce?

Expozitie in iarba? Ai fumat cumva iarba?

Nu, e pe bune, zise prietena mea, creatoarea de moda Cristina Breteanu, vrei? Te baji? Voi expune si eu, zise ea, cu ocazia Festivalului Luminii. Si vom expune la lumina lumanarilor? In iarba? … pfffff… super tare, nu? Unde ati mai auzit sau vazut asa ceva?

Haha, ce imi plac mie proiectele spontane, zis si facut, am luat absolut toate tablourile pe care le aveam acasa, le-am pus in buburuza si simtind chemarea ierbii m-am indretptat spre parcul 1 decembrie din Oradea unde Cercetasii Romaniei, cei care organizeaza in fiecare an Festivalul Luminii, pregateau miile de lampioane care au impanzit tot parcul, cand s-a lasat seara toate lumanarelele din lampioane au fost aprinse si tot locul acela parca era desprins dintr-o poveste magica:)

Asadar, nu am fumat iarba si nici nu am baut vin „Fata in iarba” dar am avut o megaexpozitie in IARBA :)

Lumea a fost foarte incantata, o doamna a venit cu nepotica ei si ii zice: „Uite mama, pictura facuta de copii” … hm … E intr-adevar pictura pentru o camera de copii sau pentru un adult cu suflet de copil, dar eu le-am pictat:) Doamna a ras apoi m-a imbratisat si m-a felicitat:) Si nici nu a gresit prea mult cu ce a zis, sunt un copil, unul mare si sunt tare mandra ca pot sa fiu asa:)

:):):):):):):):):)

Le multumesc din suflet si ii iubesc pe… Cristina Breteanu, pentru ca exista si pentru ca m-a invitat, iubitul meu, Sebi Tontz ca m-a asistat si mi-a facut fotografiile doveditoare, colegii mei: Serban Borda; Adriana,sotia lui; Mara, fetita lor; Alinutza Vicoveanu; Razvan Vicoveanu si Anastasia, fetita lor, pentru ca au fost acolo si s-au bucurat impreuna cu noi:) Va iubescccccccccccc :)

Mai multe fotografii putem vedea aici >>>>

Uelcam tu Budapesti and ingioi your peace!

Spuneam candva, undeva ca tot ceea ce iti imaginezi poate deveni real, conditia este sa iti doresti „acel ceva” suficient de puternic incat intr-o dimineata insorita sa iei decizia de a materializa visul :) S-a intamplat inainte de vis, inainte de culcare, mi-am imaginat o baie toanta (Baia lu’ Tont) ca un interior de acvariu, apoi un peisaj subacvatic, apoi un miniColumbus la noi acasa, ceva cu mult albastru, scoici, un cer si un soare, o panza pescareasca, niste pesti colorati pe care sa-i insufletesc cu o tusa de culoare… hmmm…

Am zis ! Iti tunez baia, va fi un fel de acvariu, cu multi pesti, ma lasi ? Tont fu foarte fericit de propunerea facuta si cu umoru-i caracteristic pe care i-l ador zice : „Va fi o buda cu pesti, putem scrie pe usa Welcome to Budapesti !” :)))) Si asa a ramas :)

Astfel ca intr-o zi cu soare, dis de dimineata am dezasamblat toata baia si am inceput sa tunez fiecare milimetru alb :)

Si uite asa l-am scutit pe Sebi de niste cheltuieli pe care voia sa le faca odata cu renovarea intregii bai, cu putina imaginatie, culorile potrivite, scoicile care asteptau sa le asezam intr-un peisaj aproape identic cu locul de unde au fost luate, o mare albastra la noi acasa ! Un Univers numai al tau, personalizat, unicat, trainic, o oaza de relaxare :)Imaginile vorbesc de la sine :)

Nu-i asa ca deja te gandesti altfel la casa ta?

Vrei si tu?

:))) stiam eu… :)))

Before & After…

The making of…

1 aprilie, cea mai frumoasa pacaleala :)

De ziua ta!!!

Un nou zambet de copil
S-a nascut, pe-ntai april,
Si-au trecut, de-atunci, de-a randul,
28 de ani, ca gandul,
Si-au trecut, ca clipele,
Fluturand aripile,
Si-au trecut ducand usor,
Frumusetea zilelor.

Pic cu pic, in cupa vietii,
Se strang anii tineretii,
Iar minunea ce le-aduna,
Ca-ntr-o splendida cununa,
E Cosmina, sau Adela
Faurindu-si citadela!!

Inauntrul ei, sperand,
Construi-va, rand pe rand,
Tot ce sufletu-i viseaza
Sau gandeste mintea, treaza,
Si asa, tiptil, tiptil,
Cu un zambet de copil,
S-a facut lumea mai mare,
Un buchet, de la o floare!!!!

La multi ani, minunea mea,
Fie-ti viata ca o stea,
Ce pe cerul, nepatat,
Straluceste ne-ncetat!!!
La multi ani, copila mea,
Ce-mi astamperi inima!!
Lumea sufletului meu
Tu vei fi mereu, mereu.

1 Aprilie, 2010, Targu-Mures

De la mami,
cu toata dragostea, fericirea si mandria de a-ti fi mama!!!

LaMultiAni Mama!

Dragi cititori, va anunt pe aceasta cale ca mama mea este cea mai minunata fiinta pentru mine si o iubesc din tot sufletul:) Ea, alaturi de bunica mea, Momo, sunt cele mai importante in existenta-mi tumultuoasa, evident si sormea bighydoasa Deliutza are locul ei bine inradacinat in sufletul meu, cine nu are sora sa ii scrie barzei, niciodata nu e prea tarziu, eu am si tare sunt mandra :) Asadar, cu ocazia zilei de 8 martie si nu numai le zic ca le iubesc si le pretuiesc :)

Tuturor femeilor importante din viata mea le doresc de ziua noastra sa fie fericite, luminoase, iubite, istete, inspirate si sincere :)

Asadar: La multi ani: Mami, Momo, Deliutza, Biutza, Ioana, Lucia, Sandy Bella, Paulina, Alinutza, Anastasia, Angika… etc etc etc

Fara voi, viata ar fi mult mai neinteresanta:)

Click and see:)

Exista o multime de oameni in jurul nostru, multi pe care ii consideram prieteni dar oare cati din acestia sunt cu adevarat prietenii tai? cati te cunosc cu adevarat si te accepta asa cum esti? Cati dintre ei te cearta si apoi te iarta pentru ca esti uneori incapabil sa le asculti sfaturile, poate din stangacie sau poate din neputinta, cati dintre ei ti-au vazut ochii si au stiut ca esti trist sau ca iti lipseste ceva, cineva, undeva ? Grea intrebare, minunata realitate:) O surpriza placuta a vietii mele este Geo Dinescu, actrita, scriitoare (o foarte minunata maiastra a condeiului, ma rog, a tastaturii), mama lui Modjo, independentza in persoana si prietena mea, chiar daca nu ne-am vazut decat o singura data in viata avem o prietenie superfrumoasa. Acest guru al sufletelor noastre, sa fim bine intelesi, Geo nu da sfaturi oricui, decat prietenilor si celor care sunt capabili sa le inteleaga, e o fiinta intelijenta, mult prea… zic eu… pentru lumea care ne inconjoara… asa… bun… Geo are cel mai simpatic si mai neplictisitor blog care exista… imi place de ea ca e sincera si isi asuma sinceritatea si curajul de a-si expune gandurile tuturor, o admir, credeam ca pot si eu dar ceva ma retine, ei bine, uite ca din pricina ei azi am scris mai mult decat de obicei, si nici nu mi se pare foarte amuzant, ma rog, nici nu asta era ideea, am facut-o pentru ca vreau sa v-o arat si voua :) daca sunteti curiosi dati un click si cititi:) Va imbratisez:)

Click aici :) http://geodinescu.blogspot.com/2010/02/sfatul-specialistului.html