Arhive categorii: Povesti de viata

„Nimic nu e intamplator” si „Toate la timpul lor” sunt doua expresii care le auzi foarte des,in functie de cine te incurajeaza:)) Devenite cliseu ,ele sunt,din pacate sau din fericire,depinde de caz,functionabile,adevarate:)
Nu? Da? Hm….
hai,ca nimic nu e intamplator,nu? va pup si nu uitati:toate la timpul lor:)

p.s : Ce e al tau e pus deoparte:)

Hu-vignieta:)

Vara, Iulie, Vacanta, Vreme buna, Noi in vama Bors in drum spre Budapesta, mi se sopteste in casca: ” Du-te si vorbeste tu cu domnisoara ca stii ungureste si te descurci mai bine”…

Zis si executat, ma infiintez la baza tejghelei si incep intr-o ungureasca perfecta: ” Io napot kivanok, egy ROvignietat kerek szepen”, adica „Buna ziua, o rovignieta va rog frumos” , domnisoara kissasony imi da un reply instant : „Egy vignyetat? ” , adica ” o vignieta? ” , eu ii raspund foarte hotarata si suparata oarecum ca nu m-a inteles din prima, cu toate ca am avut o pronuntie impecabila „nem, egy ROvignyetat” adica ” nu, nu vreau o vignyeta ci o ROvignyeta”. . . . . . suspans. . . . Radu incepe sa rada, eu nu inteleg, apoi ma prind, dhaaaa, eu credeam ca „rovignieta” e un termen precis si ca peste tot i se spune la fel, nu m-am gandit ca acel RO vine de la tara mama :) Radem in hohote dupa care ii cer domnisoarei kissaszony o ” HUvignyeta” :)

„M-am râs!”

Hm… taxa pe care o platesc eu ar trebui sa se numeasca „HAvignieta”

Ha, ha, ha:) Abia astept sa vina Ho Ho Ho!!!

Va pupa HA-dell-Ah! :)

Hrusca vs. Enrique – Ceai dansant la bara:)

Aud tot mai des ca oamenii detesta sarbatoarea Craciunului pentru ca a devenit o sarbatoare comerciala. Oamenilor nu le place sa se bucure si sa fie fericiti si mai buni “la comanda”, dar atunci, cand le place oamenilor sa fie fericiti? sau …cand sunt oamenii fericiti?
Stefan Hrusca e un reper acustic, cand ii auzi glasul privighetor stii ca se apropie cea mai frumoasa sarbatoare, afara nu e zapada, frig nu mai e, suntem ocupati mereu si intr-o continua miscare, uitam de notiunea timpului, uitam de sarbatori, uitam ca e decembrie si e luna cadourilor, de asta cred ca el e un reper.
Bun, hai ca nu ma asteptam sa ii iau apararea lui Hrusca tocmai aici:))
De la „Imi plac colindele pe care le canta Hrusca” la a-l asculta intr-un bar, undeva intr-un subsol din Oradea, ei bine, se pare ca nu a fost cale atat de lunga:)
Am iesit cu colegii mei in oras, am vrut sa dansam, nu mai dansasem demult, am mers, am baut fiecare ce a dorit, eu personal Pepsiiii, apoi ne-am retras intr-un separe cu multe oglinzi, cu canapele si pereti rosii:))
In mijlocul semi-ringului de dans era o bara, o bara unde domnitele danseaza si evolueaza la barna dar nu la orizontala ci la verticala, am avut parte chiar si de o demonstratie, domnisoara ne-a impresionat placut, atat de placut incat am vrut si noi, pai cum, ce? eu nu pot? ) haha:))
OK, mai era insa o problema, muzica, domnisoara dansase pe “Ring my bell’s” -ul lui Enrique Iglesias, noi am fi dorit ceva mai ritmat, muzica anilor 80, o lambada, ceva, in fine dar nu Enrigue, so… am mers la bar si barmanul mi-a oferit posibilitatea sa ma uit in playlistul lor, sa imi aleg ce imi place, nu prea aveai de unde alege, insa… Ta-dam !!! L-am zarit pe prietenul Hrusca si am exclamat bucuroasa : “Aveti colinde cu Hrusca? wow, ce tare!”
Se pare ca am fost suficient de credibila, eu glumind, nu imi doream de nicio culoare sa il ascult atunci si acolo pe Hrusca cel mai sus amintit si multprealaudat, la baza barei:)
Dar, in viata nu primesti de fiecare data ce iti doresti, so, nu am mai avut rabdare si am inceput sa fac piruete cu bara auxiliara din dotarea barului respectiv, facand abstractie de muzica-colindata, asa de bine se potriveau unduirile cu leru-i ler, excelent, bun, am dansat o melodie, 2 am stat jos, si am mers din nou la barman sa il rog frumos sa schimbe coloana sonora:)
”– Pai cum, ati zis ca va place Hrusca, v-ati bucurat, ati zis wow…”
” – Da, imi place mult, dar nu AICI, am glumit cand am zis “wow”
”– Pai sa nu mai glumiti cu lucrurile astea ”
… Mi-am cerut scuze si in loc de Hrusca am primit un Enrique de nu m-am vazut, ei, mai puteam protesta cumva? Nu. Asa ca, am dansat, ne-am simtit bine, am facut poze, am ras, am luat-o ca pe cea mai haioasa experienta din ultima saptamana, nu pot sa zic “din viata mea” pentru ca am ataaaateaa:)
Nu conteaza contextul ci anturajul, eram noi si voiam sa ne simtim bine, restul nu a mai contat, a trai clipa asa cum iti este ea oferita poate fi cea mai frumoasa provocare pe care ti-o ofera viata, programarile, planificarile si certitudinea strica uneori mirajul:)
Asadar, daca aveti posibilitatea sa performati la tzava, nu ezitati, nu va intalniti zilnic cu posibilitatea aceasta:)
Cand am plecat un coleg mi-a zis ca m-am descurcat foarte bine si ca domnul patron m-ar angaja, hehe, another skill for me:))
Ar trebui sa trec si asta in C. V la aptitudini?
Si cum sa scriu ? Dansez la tzava sau Execut pieruete la verticala sau … sau mai cum? Ce ma distrez:))
Va pup si imi sunteti dragi!

De ce Cosmina?

Ca tot ne lamuriram „de ce Hadella” sa va zic si, de ce si Cosmina:) Pai, pentru ca mama a crezut ca voi fi baiat si mi-ar fi pus numele de Cosmin, si daca mai avea un baiat ar fi fost Codrin, ei bine, suntem Delia (Sormea) si cu mine, doua margarete cucuiete:))
Asa…
O alta persoana care mi-a bagat in cap ideea ca intr-o buna zi as putea fii baietel a fost moshu meu, Dumnezeu sa il odihneasca, un om minunat, un bunic pe care si l-ar fi dorit orice copilutz:) Moshul meu imi zicea asa: „Copila, a cui esti?” ;daca nu ii raspundeam ca „a lu’ mosu” nu pot scrie aici care era raspunsul lor, in orice caz, era cu trimitere „Di-vina”:) in gluma, evident
Mi-a promis ca intr-o zi imi va cumpara de „la oras” o putza, da, da, e exact ceea ce cititi, o putza, asa cum au baieteii, sa fiu si eu baiat, sa aibe mosu un ficior:))
Evident ca la varsta aia, cred ca aveam vreo 5 ani, credeam ca tot ce zboara se mananca si tot ce zice moshu, momo, mami, tati e litera de lege, asa ca… l-am crezut… si mama cum il asteptam pe moshu sa vina de la oras cu putza mea, si nimic… si s-a mai dus odata si „iar s-or batut domnii si nu o putut intra in bolda”… si uite asa… ca am crescut si inca nu am primit ce mi-a fost promis, ei bine, asa, poate din cand in cand:)
Pentru cei care acum fac tot felul de glume, sa stiti ca povestea e adevarata si daca radeti, radeti de sufletul unui copil de 5 ani care credea ca poate deveni peste noapte baietel:)
Doamne si cate povesti dinastea am cu moshu:)
Apropo, maine noapte vine mos Nicolae, ce bineeee, vine in fiecare an, ce bun e el:)
Noapte buna copii:)

 

De ce „Hadella”?

– Ce pute si incepe cu „H”?
– Hadidasul !
– Ce pute mult mai tare si incepe cu doi „H”?
– Halalalt hadidas :))

Si uite asa, de la un banal banc,hahazliu, cica, m-am pricopsit cu apelativele de „Hadidasule”, „Hadidasa” si in final, ca sa se stieeeee despre cine e vorba in propozitiune „Hadella”.
Pentru toti curiosii care nu intelegeau de unde vine acel „H” :)

Va pupez:) Be happy:)