Aud tot mai des ca oamenii detesta sarbatoarea Craciunului pentru ca a devenit o sarbatoare comerciala. Oamenilor nu le place sa se bucure si sa fie fericiti si mai buni “la comanda”, dar atunci, cand le place oamenilor sa fie fericiti? sau …cand sunt oamenii fericiti?
Stefan Hrusca e un reper acustic, cand ii auzi glasul privighetor stii ca se apropie cea mai frumoasa sarbatoare, afara nu e zapada, frig nu mai e, suntem ocupati mereu si intr-o continua miscare, uitam de notiunea timpului, uitam de sarbatori, uitam ca e decembrie si e luna cadourilor, de asta cred ca el e un reper.
Bun, hai ca nu ma asteptam sa ii iau apararea lui Hrusca tocmai aici:))
De la „Imi plac colindele pe care le canta Hrusca” la a-l asculta intr-un bar, undeva intr-un subsol din Oradea, ei bine, se pare ca nu a fost cale atat de lunga:)
Am iesit cu colegii mei in oras, am vrut sa dansam, nu mai dansasem demult, am mers, am baut fiecare ce a dorit, eu personal Pepsiiii, apoi ne-am retras intr-un separe cu multe oglinzi, cu canapele si pereti rosii:))
In mijlocul semi-ringului de dans era o bara, o bara unde domnitele danseaza si evolueaza la barna dar nu la orizontala ci la verticala, am avut parte chiar si de o demonstratie, domnisoara ne-a impresionat placut, atat de placut incat am vrut si noi, pai cum, ce? eu nu pot? ) haha:))
OK, mai era insa o problema, muzica, domnisoara dansase pe “Ring my bell’s” -ul lui Enrique Iglesias, noi am fi dorit ceva mai ritmat, muzica anilor 80, o lambada, ceva, in fine dar nu Enrigue, so… am mers la bar si barmanul mi-a oferit posibilitatea sa ma uit in playlistul lor, sa imi aleg ce imi place, nu prea aveai de unde alege, insa… Ta-dam !!! L-am zarit pe prietenul Hrusca si am exclamat bucuroasa : “Aveti colinde cu Hrusca? wow, ce tare!”
Se pare ca am fost suficient de credibila, eu glumind, nu imi doream de nicio culoare sa il ascult atunci si acolo pe Hrusca cel mai sus amintit si multprealaudat, la baza barei:)
Dar, in viata nu primesti de fiecare data ce iti doresti, so, nu am mai avut rabdare si am inceput sa fac piruete cu bara auxiliara din dotarea barului respectiv, facand abstractie de muzica-colindata, asa de bine se potriveau unduirile cu leru-i ler, excelent, bun, am dansat o melodie, 2 am stat jos, si am mers din nou la barman sa il rog frumos sa schimbe coloana sonora:)
”– Pai cum, ati zis ca va place Hrusca, v-ati bucurat, ati zis wow…”
” – Da, imi place mult, dar nu AICI, am glumit cand am zis “wow”
”– Pai sa nu mai glumiti cu lucrurile astea ”
… Mi-am cerut scuze si in loc de Hrusca am primit un Enrique de nu m-am vazut, ei, mai puteam protesta cumva? Nu. Asa ca, am dansat, ne-am simtit bine, am facut poze, am ras, am luat-o ca pe cea mai haioasa experienta din ultima saptamana, nu pot sa zic “din viata mea” pentru ca am ataaaateaa:)
Nu conteaza contextul ci anturajul, eram noi si voiam sa ne simtim bine, restul nu a mai contat, a trai clipa asa cum iti este ea oferita poate fi cea mai frumoasa provocare pe care ti-o ofera viata, programarile, planificarile si certitudinea strica uneori mirajul:)
Asadar, daca aveti posibilitatea sa performati la tzava, nu ezitati, nu va intalniti zilnic cu posibilitatea aceasta:)
Cand am plecat un coleg mi-a zis ca m-am descurcat foarte bine si ca domnul patron m-ar angaja, hehe, another skill for me:))
Ar trebui sa trec si asta in C. V la aptitudini?
Si cum sa scriu ? Dansez la tzava sau Execut pieruete la verticala sau … sau mai cum? Ce ma distrez:))
Va pup si imi sunteti dragi!